APA între MITURI şi ADEVĂRURI

 
Dintr-o multitudine de motive au început să apară foarte multe teorii legate de apă (deşi multe dintre ele nu au nicio bază solidă şi nici 
argumente satisfăcătoare). Deoarece apa, în sine, este un bun solvent, atunci când ajunge pe pământ începe să culeagă în drumul ei diverse elemente organice sau anorganice (spre exemplu calciul ajunge în apă prin dizolvarea si erodarea rocilor sedimentare, în timp ce infestarea cu nitraţi a apei se produce din cauza folosirii intensive a îngrăşămintelor azotoase, ş.a., dar si din cauza deversarilor si depunerilor de dejectii de la animale si de la oameni pe pamant sau in apele curgatoare). După cum am menţionat şi în pagina Despre APA, nu toate elementele care ajung în apă sunt şi benefice organismului. Subliniem încă odată faptul că apa nu are rolul de a VITAMINIZA şi nici MINERALIZA organismul, această sarcină revenind cu brio fructelor şi legumelor dar si alimentelor de origine animala, deoarece 98% din mineralele din apă sunt anorganice, doar plantele având capacitatea de a transforma aceste minerale anorganice (prin fotosinteza) în minerale organice, pe care corpul le poate utiliza în procesele sale metabolice.
 
Am reunit în această pagină "APA între MITURI şi ADEVĂRURI" unele dintre cele mai întâlnite întrebări despre apă, fie din punctul de vedere al componenţei, fie al gustului până la diverse metode de tratare a apei. Pentru a fi cât mai uşor de urmărit, am structurat pe categorii întrebările încercând să le dăm un răspuns formulat într-un limbaj cât mai accesibil, pe înţelesul tuturor, dar în acelaşi timp bogat în argumente logice, raţionale şi ştiinţifice.

Dacă doriţi să vedeţi doar miturile şi răspunsurile unei anumite secţiuni daţi click pe respectiva secţiune pentru a ajunge direct, fără a mai derula până acolo.  
 
I. CALITĂŢILE ŞI PROPRIETĂŢILE APEI
 
I. CALITĂŢILE ŞI PROPRIETĂŢILE APEI

1) Apa trebuie sã aibã un gust bun - MIT
Deşi apa nu trebuie să aibã un gust anume, de multe ori putem întâlni diverse gusturi pregnante în unele ape. Acestea se pot datora anumitor elemente, influenţând gustul într-un anume fel. Spre exemplu:
  - gustul metalic este datorat conţinutului de fier,
  - unul sălciu apare datorită conţinutului de calciu,
  - cel amar se datorează conţinutului de magneziu,
  - conţinutul de cloruri va determina un gust sărat;
  - un gust medicamentos – datorat conţinutului de clor şi fenol.

Multe persoane pe care le-am întâlnit spuneau că apa trebuie să aibă un gust bun, ca al apei de izvor sau ca al apei de fântână, cu precadere gustul unei ape reci şi limpezi. Corect! Însă în spatele fiecarui gust, aşa cum am mentionat mai sus, se află unul sau mai multe elemente dizolvate ce "dau" gust apei.
Cel mai raspândit gust este cel sălciu deoarece calciul, cel care dă acest gust apei, este prezent în toate apele într-o cantitate foarte mare, dar în stare anorganică (adică rocă sedimentară dizolvată), ceea ce înseamna că organismul nu îl poate utiliza, astfel rinichii, cei care ne "curăţă" organismul, vor strânge acest calciu, în timp formându-se pietre la rinichi (cei care consumă, de obicei, mai multă apa minerala carbogazoasă decât apa minerala (plata) vor fi mai afectati). De asemenea, acelasi lucru este valabil şi pentru magneziu, care, deşi este prezent într-o cantitate mai mică in apa (fiind ca şi calciul tot rocă dizolvată, deci tot în stare anorganică), are aceleaşi efecte asupra organismului. Ionii de calciu şi magneziu dizolvati în apă formeaza împreună CALCARUL din apă (duritatea apei).

Toţi cei care şi-au montat un purificator cu osmoză inversă şi s-au obişnuit cu faptul că apa purificată nu are niciun gust, când au fost în situaţia de a bea o altă apa (în principiu, îmbuteliată sau de fântână) au simţit o reticenţă faţă de aceasta, din cauza încărcăturii de substanţe dizolvate şi a gustului stătut/sălciu. Persoanele mai sensibile au prezentat şi stari de greaţă sau dureri de stomac.

Concluzia: MIT fals! deoarece apa trebuie să fie insipidă (lipsită de gust), incoloră (lipsită de culoare) şi inodoră (lipsită de miros).


2) Apa de fântână este mai bună ca apa din reţeaua publică a oraşelor - MIT
Mulţi oameni afirmă cu mândrie şi din diverse considerente că apa de fântână (eventual a lor) este cea mai bună şi mai pură sau mult mai bună decât apa din reţeaua publică a oraşului. De cele mai multe ori însă, testele efectuate de noi pe teren au demonstrat contrariul şi aici pot exista mai multe motive. Primul este poluarea (în care putem încadra factori precum existenţa în apropierea puţului a unei rafinării, fabrici, gropi de gunoi sau zone industriale unde apa se încarcă cu diverse elemente specifice ca sulf sau mangan; contaminarea voluntară a apelor potabile cu ape reziduale; aruncarea deşeurilor în apele raurilor din apropiere; folosirea intensivă a îngrăşămintelor chimice in agricultura din zona sau in agricultura din trecut), pe al doilea loc putem clasa neglijenţa celor care forează puţuri şi care nu izolează bine puţul de straturile acvifere superioare, ce pot conţine virusuri şi bacterii de la fosele septice vechi sau cu o constructie neizolata; şi lista poate continua şi cu alţi factori ce poluează apele.

Pentru a putea lua cea mai bună decizie atunci când trebuie să alegeţi între a vă fora propriul puţ şi a vă lega la reţeaua publică de apă sau şi dacă singura soluţie este săparea unei fântâni proprii, mai jos, vă prezentăm mai multe aspecte ce pot face diferenţa între o apă cu o încărcătură de substanţe dizolvate mai mare (mult calcar, cantitate foarte mare de nitraţi, microorganisme şi bacterii periculoase, etc) şi una ce poate fi tratată mai uşor. Astfel, dacă:

a) apa din reţeaua publică este extrasă din lac de acumulare/râu - vă informăm, din experienţa noastră pe teren prin intermediul testelor efectuate în Bucureşti, Ilfov şi Călăraşi, că APA DE SUPRAFAŢĂ ESTE MULT MAI CURATĂ SI MAI USOR DE TRATAT FAŢĂ DE APA DIN SUBTERAN;

b) apa din reţeaua publică este extrasă din puţuri-foraje de adâncime medie sau mare - în acest caz, apa va avea o încărcătură mai mare de substanţe dizolvate şi va fi mai calcaroasă. Având o calitate mai slabă va avea nevoie de o tratare în mai multe etape, ce presupune o cheltuială mai mare pentru a o aduce în parametrii optimi utilizarii;

c) aveţi deja sau vă hotărâţi la forarea unui puţ aproape de suprafaţă (max. 30 m) - puteţi fi siguri că apa nu va fi atât de poluată şi încărcată ca cea din reţeaua oraşului care extrage apă de la o adâncime medie sau mai mare deoarece ploaia împrospătează pânza freatică cu apă curată, dar asta nu vă scapă de obligaţia morală de a analiza respectiva apă;

d) aveţi deja sau vă hotărâţi la forarea unui puţ de mare adâncime - în cazul în care îl aveţi deja, cu siguranţă vă confruntaţi cu probleme mari ale apei (duritate mare, microorganisme, etc), însă dacă urmează să foraţi şi echipa angajată pentru săpat vă sfatuieşte să o faceţi cât mai adâncă nu vă luaţi după ei - interesul lor economic (cu cât forează mai adânc, cu atât veţi plăti mai mult dintr-o data) primează în faţa interesului dvs. de a ajunge la o apă cât mai curată.

Sfatul nostru?
Foraţi puţul la o adâncime mică spre medie şi încercaţi să o testaţi pe măsură ce săpaţi.
La cele de mai sus putem adăuga şi faptul că, deşi apa din reţeaua oraşelor este filtrată şi pretratată, sistemul de ţevi din unele zone (cazul oraşului Slobozia, anumite sectoare din Bucureşti, etc) a rămas neschimbat de mulţi ani, astfel că, atunci când apa este oprită pentru diverse intervenţii si i se dă drumul dupa o perioada de timp, ea are o culoare maronie datorită reacţiei dintre clor şi fier.

Concluzia: MIT fals! - neajunsuri şi dezavantaje există la ambele surse de alimentare. Săparea unei fântâni adânci nu vă garantează găsirea unei ape mai curate şi mai bune faţă de un puţ săpat la câţiva metri adâncime. De cealaltă parte, apa de reţea, deşi întruneşte condiţiile unei ape potabile, pe drumul ei către consumator îşi schimbă proprietăţile organoleptice (gust, culoare, miros, turbiditate), ceea ce o face doar o apă bună de spălat.


3) Apa de adâncime este cea mai curată - MIT
Acest mit a fost creat, printre altele, de persoanele care fac această muncă de forare. O ocazie este o ocazie şi oamenii preferă să profite, aşa încât, apa de adâncime, garantat este mai curată şi mai bună.
Explicaţiile lor? Găselniţe ca: "acolo nu este apa poluată", "acolo nu sunt bacterii", "acolo apa este curată şi ...are un gust bun!", "pai ce sa mai existe la adancimea aia?" (Notă: cele scrise între ghilimele sunt citate din vorbele celor care ne-au oferit "explicaţii" la întrebarea: de ce sa facem fântâna atât de adâncă?
Totuşi, ceva concret, ceva sigur, ceva demonstrat există în acest sens? NU! Nu este neapărat o regulă ca apa de mare adâncime să fie mai bună ca apa de la o adâncime mai mică sau medie!

RECOMANDĂM EFECTUAREA UNEI ANALIZE DE APĂ PENTRU A VĂ CONVINGE ÎN ACEST SENS!

Din testele efectuate pe teren împărtăşim aici câteva rezultate (am luat drept exemplu zona Pipera din Ilfov, unde am avut ocazia de a testa ape de fântână/puţ de la mai mulţi utilizatori - rezultatele vorbesc de la sine şi demonstrează că nu este un tipar ca toată apa dintr-o zonă să fie la fel):

Zona
Tipul alimentării
Valoare TDS
Nitraţi
Duritate
Anomalii
Pipera
fântână de adâncime mică (12 m)
350 mg/l
15 mg/l
18 dH
-
Pipera
fântână de adâncime mică (20 m)
730 mg/l
155 mg/l 35 dH
bacterii
Pipera
fântână de adâncime medie (30 m)
680 mg/l
0 mg/l
24 dH
bacterii
Pipera
fântână de adâncime medie (40 m) 484 mg/l 38 mg/l 27 dH
fier peste limită
Pipera
fântână de adâncime mare (200 m) 1725 mg/l 0 mg/l
50 dH
mangan + bacterii
*TDS - totalitatea solidelor dizolvate în apă

Concluzia: MIT fals! - De cele mai multe ori forarea unui puţ de mare adâncime este sugerată chiar de cei care urmează să vă sape puţul, aşa că nu vă lăsaţi influenţaţi doar de presupunerile acestora cum că acolo veţi găsi o apă curată, ci interesaţi-vă dacă în zonă mai există puţuri, la ce adâncime şi ce încărcătura are apa, dacă există un studiu hidrogeologic al zonei unde urmează a fi executat puţul, etc. Nu săpaţi adânc după o apă pentru a vă costa mai scump tratarea problemelor găsite odată cu adâncimea. TESTAŢI APA!


4) Apa plată îmbuteliată este mai bună decât apa de la robinet - MIT
Prin "mai bună" fiecare om inţelege altceva, fie că este mai bună la gust, fie că este mai sigură din punct de vedere al calităţii.
Dar calitatea cum este definită? Intră în această calitate şi prospeţimea apei? Şi ce legătură are termenul de valabilitate cu calitatea apei imbuteliate? Toate acestea sunt întrebări pe care mulţi şi le pun fără însă a găsi răspunsuri concrete, satisfăcătoare.

Noi am pus în balanţă avantajele şi neajunsurile pe care le oferă apa de reţea şi apa îmbuteliată.

 Apa
plată

î
m
b
u
t
e
l
i
a
t
ă
      Mai bună decât apa de reţea a  oraşului, dacă:
Neconcordanţe
- nu conţine clorul cu care este tratată apa de reţea - poate fi îmbunătăţită foarte uşor şi accesibil prin sisteme de purificare a apei
- poate conţine, în schimb, vitamine, proteine sau arome ce o fac "mai gustoasă" şi "hrănitoare", dar care, de fapt, nu au niciun efect benefic, fiind doar strategii de marketing
- dacă sursa apei plate este într-adevăr un izvor natural, recunoscut, la munte, într-o zonă nepoluată şi îmbuteliată respectând normele sanitare
- există şi tipuri de apă îmbuteliată care nu menţionează pe etichetă sursa (izvorul), localitatea sau producătorul
- transportul şi depozitarea se fac în mod corespunzător (ferite de razele directe ale soarelui, îngheţ şi căldură - recomandarea de pe orice PET)
- de foarte multe ori comercianţii, fie ei de buticuri sau hipermarketuri, lasă PET-urile în soare invocând lipsa de spaţiu sau neglijenţa angajaţilor
- a fost îmbuteliată în sticlă de sticlă, material ce păstrează gustul iniţial al apei, prospeţimea, este o barieră naturală împotriva bacteriilor, iar sticla de culoare verde şi maro protejează împotriva radiaţiilor ultraviolete
- din păcate, tot mai multe ape sunt îmbuteliate în sticle de plastic pentru că este mai uşor de cărat şi depozitat, neluându-se în seamă efectul toxic şi poluant

Apa
de

r
e
ţ
e
a
 
 
Avantaje faţă de apa îmbuteliată
Neconcordanţe
- majoritatea poluanţilor sunt înlăturaţi fiind o apă tratată
- este folosit clor pentru a nu permite dezvoltarea bacteriilor, dar acesta îi afectează gustul şi mirosul apei
- alimentarea cu apă de reţea este mai sigură şi                        ecologică spre deosebire de apa îmbuteliată la PET ce, de cele mai multe ori, nu este ţinută în condiţii optime
- clorul din apa de reţea intră în reacţie cu fierul din conductele vechi rezultând un gust metalic şi, când apa este întreruptă pentru lucrări, o apă ruginie
- are un cost redus faţă de apa îmbuteliată (unde doar 10% reprezintă preţul apei, restul de 90% este reprezentat de PET, procesul de îmbuteliere, eticheta, conceperea etichetei, promovarea mărcii prin reclame, agenţi de distribuţie, transporturi, depozitări, adaosuri comerciale ale vânzatorilor şi distribuitorilor, comisioane, profitul companiei de îmbuteliere)
- poate fi îmbunătăţită foarte uşor şi accesibil prin sisteme de purificare a apei


Concluzia: Apa îmbuteliată cu eticheta de apă minerală carbogazoasă sau necarbogazoasă (plată) trebuie cumparată DOAR dacă este APĂ NATURALĂ, ce provine de la un izvor de munte (de preferat de altitudine mare). Evitaţi apele îmbutelaite în oraşe pentru că în oraşe există mai multă poluare şi mai puţini copaci ce pot absorbi gazele nocive şi alte substanţe ce pot intra în apă faţă de un izvor aflat la munte şi înconjurat de pădure. Un alt sfat: NU cumpăraţi mărcile de ape îmbuteliate pe care le vedeţi depozitate în soare, în mai multe puncte de vânzare! De obicei, mărcile mari şi cunoscute sunt cumpărate de magazine în cantităţi mari pe care nu au unde să le depoziteze decât afară în soare.
Pe de altă parte, deşi apa de reţea este potabilă, pe drumul către consumator, aceasta îşi modifică proprietăţile organoleptice (mirosul este unul înţepător de la clor, gustul este unul metalic şi de clor şi uneori poate conţine şi sedimente), însă puteţi obţine foarte uşor o apă curată şi foarte bună prin montarea unui purificator de apă ce vă dă posibilitatea să uitaţi de căratul baxurilor de apă devenind, totodată, şi prietenos cu natura.


5) Este bine sa îi dai copilului numai apă plată imbuteliată / apă specială pentru copii? - MIT
Reclamă, reclamă şi multe minciuni! Aşa se face mai nou business cu adevărat. Pentru că oamenii tind să creadă orice spun reclamele, firmele mari îşi permit să inventeze atâtea minciuni încât au ajuns să le creadă şi ei.
Din testele efectuate pe teren de noi pe apele speciale pentru copii am ajuns la concluzia că singurele diferenţe notabile între apele speciale pentru copii şi cele normale pentru adulţi sunt cele legate de mărimea sticlei, culoarea dopului şi a etichetei. Uneori, aceste ape pentru copii, mai pot conţine şi adaosuri de vitamine, proteine şi arome pentru a o "îmbunătăţi" şi a o face mai gustoasă. Le denumim simplu şi diplomat "găselniţe de marketing", deoarece corpul unui copil nu poate sintetiza aproape deloc acele vitamine şi minerale, astfel că veţi plăti ceva ce organismul copilului nu va folosi. Şi, pentru că este o apă "specială" pentru copii, are şi un preţ special, evident mai mare, pentru a scoate în evidenţă o altă diferenţă!
În legătură cu "este bine să îi dăm bebelusului numai apa specială pentru bebeluşi" nu putem spune decât că fiecare companie încearcă să îşi atragă clienţi prin falsa grijă faţă de aceştia sau de cei dragi lor (de cele mai multe ori bebeluşii). Astfel se alege un public ţintă şi se "îmbracă" diverse afirmaţii cu argumente linguşitoare de genul: această apă este cea mai bună pentru copilul dvs; va avea parte de o dezvoltare armonioasă pregătindu-i formula de lapte cu această apă creată special pentru ei; apă recomandată de diverse societăţi de "ocrotire a bebeluşilor" sau instituţii de pediatrie al căror cuvânt cântăresc greu în faţa părinţilor; apă recomandată pentru prepararea hranei bebeluşului tău şi alte asemenea.

Concluzia: MIT fals! În primul rând verificaţi sursa de apă pe care o aveţi la dispoziţie încercând mai degrabă să o trataţi pentru a obţine o apă curată decât să deveniţi dependent de reclama care i se face unei ape îmbuteliate! Alegeţi să testaţi orice tip de apă înainte de a o consuma, mai ales dacă o veţi da şi copiilor!
Nu alegeţi pentru copii apele cu ADAOSURI DE NICIUN FEL. Nu au niciun efect benefic şi veţi plăti în plus pentru nimic.
Explicaţia apariţiei apelor pentru bebeluşi este aceea că are mai puţine minerale decât apa pentru adulţi. Dacă veţi compara etichetele unei mărci de apă care îmbuteliază şi apă pentru copii şi apă normală veţi constata că nu există aproape nicio diferenţă (pe româneşte spus - aceaşi Mărie cu altă pălărie!). Şi atunci de ce să faceţi un compromis alegând o anumită marcă de apă plată în loc să vă montaţi un purificator de apă ce vă garantează o apă cu adevărat sigură atât pentru copii, cât şi pentru băut şi gătit? Şi, în plus, veţi face economii substanţiale.

 
6) Apa carbogazoasă favorizează digestia - MIT
 
Studiile recente au arătat că apa minerală carbogazoasă produce aciditate gastică, balonare şi diverse probleme la nivel digestiv, datorită conţinutului mare de dioxid de carbon. În realitate, anhidrida carbonică din apa minerală carbogazoasă nu are nicio proprietate digestivă, din contră, consumul pe termen lung nefiind sănătos.

Concluzia: MIT fals! Cu siguranţă apa carbogazoasă nu va fi de ajutor stomacului pentru a digera friptura şi cartofii prăjiţi - la fel cum nici sucurile carbogazoase din meniurile fast-food-urilor nu se vor face mai utile la digerarea hamburgerilor sau prăjiturilor.






7) Apa foarte rece vă ajută să scăpaţi de kilogramele în plus - MIT
 
Explicaţia acestei teorii ar fi, după cei care au lansat-o, că organismul începe să ardă mai multe calorii pentru a încerca să restabilească temperatura normală de 36oC. Total neadevărat! Mai mult, în acest fel vă puteţi alege cu o congestie şi uneori cu dureri în gât ce pot genera diverse forme de răceală.
În cazurile în care vremea este caniculară combinaţi apa de la frigider cu apă la temperatura camerei pentru a obţine un efect revigorant, dar fără efecte adverse.

Concluzia: MIT fals! Nicio băutură nu trebuie consumată prea rece sau prea fierbinte, deoarece are repercusiuni asupra sănătăţii stomacului!

 
 


8) Pentru o viaţă sănătoasă consumaţi zilnic minimum 2 litri de lichide / Beţi cel puţin 2 litri/8 pahare de apă pe zi - MIT
Rolul apei în organism este foarte important şi de aceea apa trebuie să fie prezentă în permanenţă în corpul nostru pentru a ajuta la menţinerea unei stări bune de sănătate.
Trebuie să ne hidratăm, în principal, prin consumul de apă deoarece ea permite rinichilor şi ficatului să îndeplinească în mod eficient funcţiile de curăţare şi eliminare a toxinelor din organism. De aceea, apa pe care o bem trebuie să fie curată pentru a nu îngreuna procesul de eliminare a substanţelor nefolositoare aflate în corp. Altfel, dacă am consuma apă poluată sau alte lichide care conţin diverşi contaminanţi, organismul se va încărca cu şi mai multe toxine în loc ca aceste lichide să uşureze eliminarea lor.
Afirmaţia "consumaţi zilnic cel puţin 2 litri de lichide" este incompletă deoarece nu continuă cu indicarea în mod clar a LICHIDELOR ce trebuie consumate în cantitate de minimum 2 litri zilnic pentru o viaţă sănătoasă. Nefiind specificat, oricine poate deduce/înţelege că şi sucul acidulat, cafeaua, uneori şi alcoolul se încadrează în această categorie de lichid, ori toate acestea nu au nicio legatură cu "o viaţă sănătoasă" pentru că 2 litri de lichid COLA zilnic, cu siguranta nu are efecte benefice, iar acest lucru este demonstrat prin creşterea exponenţială a numărului de tineri, în special, care prezintă tulburări de alimentaţie, sunt obezi, au probleme cu ficatul sau rinichii, ş.a.
 
 
Chiar dacă în spoturile televizate ni se recomandă să consumăm cel puţin 2 litri de lichide, toată lumea a auzit şi îndemnul "beţi cel puţin 2 litri/8 pahare de apă pe zi".
Cei care recomandă acest lucru nu s-au gândit la faptul că fiecare organism este diferit, că fiecare om depune în fiecare zi activităţi fizice diferite, că anotimpurile se mai schimbă, că nu toţi avem aceeaşi vârstă, aceeaşi greutate, nu mâncăm aceleaşi feluri de mâncare şi alte asemenea ce au rolul de a ne "dicta" câtă apă necesită organismul.
Corpul uman este capabil să îşi stabilească singur nevoile ce trebuie satisfăcute, noi conştientizându-le prin semnalele transmise de creier (senzaţiile de sete, foame, frig, etc), urmând ca tot noi să acţionăm ca atare pentru a le satisface (sa bem apă, să mâncăm, să ne imbrăcăm mai gros, etc). Această conştientizare a nevoilor o putem resimţi încă de la naştere când bebeluşul plânge pentru că îi este foame sau are nevoie de afecţiune. Nici atunci când devenim copii organismul nu încetează să ne trimită propriile semnale de “acum mi-e sete” sau “acum mi-e foame”. Dar oare pe măsură ce creştem şi devenim adulţi pierdem toate acestea? Ei bine, răspunsul este NU! Organismul trimite în continuare propriile semnale de sete, foame, frig, ş.a. ce îl ajută să se echilibreze, nelăsându-ne pe noi să calculăm câtă apă să bem, cât de mult sau puţin să mâncăm, cât aer să respirăm. Pe măsură ce mâncăm sau bem, organismul ajunge uşor-uşor la senzaţia de SATURARE, adică organismul a primit ceea ce avea nevoie şi este un semnal că trebuie să ne oprim din mâncat sau băut. Orice exces dăunează!

Concluzia: MIT fals! Pentru a avea o viaţă sănătoasă nu este necesar să consumam zilnic o anumită cantitate de apă. Trebuie să consumăm atât cât organismul cere. Dar, chiar dacă fiecare organism este diferit, principiile de funcţionare rămân aceleaşi. 
Astfel, apa are roluri foarte importante în corpul uman, fiind implicată în multe procese ce ne echilibrează sau din contră, ne pot în pericol sănătatea. Transportul elementelor nutritive la celule, diluarea sângelui şi eliminarea din organism a toxinelor sunt doar câteva din rolurile principale şi esenţiale pe care apa le are în corpul uman.
 


Fierberea este cea mai cunoscută metoda de "purificare" a apei încă din cele mai vechi timpuri.
Dar ce se întâmplă (a se citi elimină), de fapt, atunci când fierbem apa? În momentul în care apa ajunge la 100oC începe să se evapore. Unele microorganisme, mai puţin rezistente mor, iar apa se evaporă în continuare. Subliniem faptul că foarte puţine microorganisme se distrug prin fierbere! În timp ce o parte din apă se evaporă, microorganismele, calcarul, metalele grele, nitraţii şi alte substanţe chimice rămân în apa care mai fierbe.
Pentru o mai bună exemplificare şi vizualizare (în imaginaţie) propunem următorul experiment (nu noi am inventat reţeta): luăm o oală în care punem apă, cateva bucăţi de carne, câteva pietricele şi le punem la fiert.
Reţeta cere "ingrediente" mai mari pentru a ne putea da seama mult mai uşor de "fenomenul" ce are loc în oală: presupunem că bucăţile de carne şi pietricelele sunt microorganismele şi metalele grele - pe care nu le putem vedea deoarece sunt microscopice. Ei bine, oricât am fierbe acea apă, carnea şi pietricelele nu se vor evapora, nu vor fi distruse şi nici nu vor fugi din oala fierbinte!
Rezultatul: nişte biete microorganisme bine fierte, calcar depus într-un strat alb pe pereţii vasului, virusuri şi bacterii rezistente la fierbere bine îmbăiate (giardia nu moare dacă este fiartă) şi metale grele într-o concentraţie mult mai mare pentru că o parte din APĂ S-A EVAPORAT!!!
 
Concluzia: MIT fals! -  Fierbem apa, evaporăm apa. Prin fierberea apei nu facem decât să evaporăm o parte din apă şi să concentrăm cantitatea de substanţe dizolvate în apă.
Provocare: Testaţi apa înainte şi după fierbere pentru a vedea rezultatul!


10) Dacă pui un obiect de argint în paharul cu apa sau dacă bei din şi în recipiente de argint poti bea fără grijă pentru că apa se purifică - MIT, ADEVAR si PROVOCARE
Exista mai multe metode babesti de purificare a apei, printre care si aceasta. Argintul purifica apa, dar cum reuseste argintul sa purifice apa de metalele grele, de nitrati, de clor, de solide dizolvate... ?
Ei bine, argintul are proprietatea de a ioniza apa (mai multe informatii despre aceasta calitate a argintului gasiti la rubrica Documentatii), proprietate prin care opreste dezvoltarea microorganismelor si le distruge.
Astfel, apa tinuta in contact cu un obiect de argint sau tinuta intr-un vas de argint va fi purificata MICROBIOLOGIC!)
Insa, nu putem utiliza argintul pentru a elimina din apa substante chimice, metale grele, sedimente.
"La inceputul secolului al XVIII-lea, copii care au fost hraniti cu linguri de argint, cresteau mai sanatosi decat cei care au fost hraniti cu linguri confectionate din alte metale"
Concluzia: MIT jumatate adevarat, jumatate adevarat! ADEVAR - argintul intr-adevar purifica apa, dar MICROBIOLOGIC! PROVOCARE - va provocam la un stil de viata sanatos prin utilizarea recipientelor din argint pentru pastrarea apei proaspete langa dumneavoastra.
 
 
 
 
11) Apa de fântână / puţ nu are nevoie de filtrare - MIT
În contextul actual al poluării, cu voie sau fără voie a surselor de apă, nu poate exista certitudinea unei ape sigure din punct de vedere microbiologic, chimic, fizic indiferent de locul vizat. Nu vom şti niciodată ce reziduuri au fost aruncate în zona unde se află izvorul, ce contaminanţi au fost deversaţi pe sol, că poate acum mai bine de 30 de ani în apropiere se afla o fabrică de ciment, medicamente sau de prelucrare a industriei chimice sau chiar în acest moment există o staţie de extragere a petrolului la doar câţiva km depărtare. Desigur, pot exista şi cazuri fericite când sursa de apă este una necontaminată cu substanţe nocive, însă peste tot vom întâlni semne ale turbidităţii în apă, referindu-ne la nisip, mâl şi alte sedimente, care deşi nu se văd cu ochiul liber având dimensiuni microscopice, există în apă şi sunt cauza înfundării sitelor de la chiuvetă, centralelor, ţevilor, rezervoarelor de expansiune, pompelor, orificiilor parelor de duş, ş.a (imaginaţi-vă cât de mică poate fi o particulă de nisip care are 10-20 de microni, dacă acest punct (.) are aproximativ 600 de microni!).
Filtrarea sedimentelor din apa de fântână este importantă deoarece în acest mod se face o eliminare primară a celor mai mari particule aflate în suspensie în apă. 
 
În imaginea de mai jos este un cartuş filtrant Big Blue de 20" montat pentru apa de fântână:
ÎNAINTE                                       DUPĂ 6 LUNI de FILTRARE:
   VS   
 
Filtrele recomandate sunt din polipropilenă (PP) şi se montează înainte ca apa să ajungă la utilizatori şi înainte de aparate ca dedurizatorul, alte staţii de tratare şi centrale termice. Dimensiunea de 20" este cea mai utilizată, iar fineţea poate varia între 10 şi 20 de microni. În funcţie de volumul de apă utilizat şi de cât de încărcată este apa, filtrele se pot schimba la un interval de 6-9 luni.
 
Mai jos mai sunt 2 exemple de cum arată cartuşele filtrante după ce au reţinut din apa de reţea a Bucureştiului, pamânt, nisip, fier, rugină, etc:
 
 VS 
 
Mai multe detalii despre configurarea acestor filtre şi utilizarea lor găsiţi aici.
 
Concluzia: MIT fals! Un filtru de sedimente pentru orice fântână este mai mult decât necesar! În timp devine indispensabil!
 
 
 
12) Apa purificată prin osmoză inversă nu este pentru consum - MIT
Pentru început dorim să vă familiarizăm puţin cu procesul de osmoză inversă.
Tehnologia osmozei inverse a fost dezvoltată în anul 1949 când s-a reuşit producerea apei potabile din apa de mare, mai pe scurt desalinizarea acesteia (este ştiut faptul că 96,5% din apa de pe Pământ se regăseşte în oceane şi mări şi este o apă sărată, 1,5% o reprezintă apa stocată sub forma gheţarilor şi doar un procent de 0,8% este apă dulce, potabilă) deoarece apa potabilă a reprezentat dintotdeauna o problemă pentru mulţi locuitori ai planetei şi totodată pentru susţinerea generaţiilor viitoare. 
Desalinizarea reprezintă un termen general ce defineşte procesul de îndepărtare a sărurilor din apă pentru obţinerea apei potabile. Prin apă potabilă se înţelege apa care conţine mai puţin de 1000mg/l de săruri (sau totalitatea solidelor dizolvate - TDS). În România, normele reglementează reziduu fix la max. 500 mg/l (Notă: totalitatea sărurilor = TDS = reziduu fix).
Printre primele întrebuinţări ale osmozei s-a numărat şi folosirea de către NASA pentru cosmonauţii trimişi în misiunile spaţiale. Poate vă veţi întreba de ce ar fi avut nevoie astronauţii în spaţiul cosmic de osmoză inversă. Răspunsul este simplu: provizii mari de alimente, medicamente sau apă nu se pot lua, aşa că acestea trebuie fie concentrate (ca în cazul alimentelor, pentru a fi săţioase şi a le oferi substanţele necesare menţinerii sănătăţii organismului), fie refolosite (cum este cazul apei, când se foloseşte cantitatea de apă pe care o au, pentru ca mai apoi să folosească procedeul osmozei inverse pentru a putea purifica propia urină - care conţine toate toxinele din corpul nostru! - transformând-o astfel în apă pură, bună de băut). 
 
Dar cum funcţionează osmoza inversă va fi, poate, următoarea întrebare la care aşteptaţi răspuns.
Apa, sub presiune, este forţată să treacă printr-o membrană semipermeabilă. Porii membranei sunt suficient de mari (0,0001 microni) cât să permită doar trecerea moleculelor de apă, nu şi a altor molecule de dimensiuni mai mari (solide dizolvate, metale grele, virusuri, bacterii, etc).
Apa rezultată în urma filtrării prin membrana de osmoză inversă se numeşte apă purificată şi este o apă pură, bună de băut, fără restricţii de consum.
 
Gândiţi-vă acum la scopul pentru care a fost creată osmoza - producerea apei potabile din apa de mare - deci să ofere şansa la apă potabilă celor ce trăiesc în zone defavorizate din acest punct de vedere. Punând la socoteală viitoarele ei utilizări (folosirea osmozei de către astronauţi în spaţiul cosmic, poluarea apelor ce este în continuă creştere datorită proceselor chimice şi deversărilor substanţelor reziduale în ape, apa dulce care este în scădere, etc) procedeul de osmoză inversă îşi demonstrează eficienţa prin rezultatele remarcabile ce se obţin în urma folosirii ei. 
 
Concluzia: MIT fals! Oamenii nu se îmbolnăvesc din cauza apei curate, ci din contră, datorită prezenţei unor substanţe nedorite (bisfenol A de la PET-uri, metale grele, nitraţi, bacterii, virusuri şi lista poate continua) în apa considerată potabilă. 
 
 
13) Apa rezultata din osmoza inversa este o apa moarta pentru ca scoate tot din apa - MIT
Nimic mai neadevarat! In functie de apa ce urmeaza a fi purificata prin osmoza inversa, rezultatele sunt diferite! Rezultatele nu se aseamana pentru apa din reteaua publica si apa din fantana, pentru ca apa din reteaua publica a Bucurestiului are de exemplu TDS 160-230 mg/l solide dizolvate in apa, pe cand apa de fantana are TDS peste 300 mg/l !!!
Trecute prin membrana de osmoza inversa, cele doua ape vor iesi cu urmatoarele valori:
Apa din reteaua publica - TDS dupa osmoza inversa 3-25 mg/l (in functie de varsta membranei si de poluantii din apa)
Apa din fantana - TDS dupa osmoza inversa 9-70-100 mg/l (in functie de TDS-ul apei la intrare, varsta membranei si poluantii prezenti in apa)
Exemplu testat de noi: apa cu TDS 1800 mg/l (dintr-o fantana de 200m) trecuta prin osmoza inversa avea valoarea de 150-170 mg/l !
*aceste rezultate pot fi demonstrate cu ajutorul catorva aparate electronice simple de verificare a calitatii apei.
 
In acelasi timp, testele efectuate pe apa purificata prin osmoza inversa arata clar ca osmoza inversa nu scoate tot din apa! Prin folosirea unui fotocolorimetru pentru masurarea unor elemente, se poate demonstra ca nitratii nu sunt eliminati in totalitate din apa de osmoza inversa, drept pentru care Aqualight recomanda utilizarea unui filtru special pentru eliminarea nitratilor!
Tot prin efectuarea unui test (testul de electroliza) se demonstreaza ca apa purificata NU ESTE lipsita in totalitate de minerale! Prin modificarea culorii apei in galben (dupa 30-50 secunde) si aparitia unor particule galbui in partea de sus a paharului in care se efectueaza electroliza (dupa 1-3 minute).
Pentru cei ce contesta testul de electroliza, aceleasi rezultate pot fi sustinute cu ajutorul unui test pentru Calciu si Magneziu, pentru ca acele particule galbene aparute in urma electrolizei, sunt Calciu si Magneziu.
 
In concluzie, de ce spun unii ca este o apa moarta cand se poate demonstra ca este o apa cat se poate de vie si de sanatoasa? Unii pentru a promova anumite produse care nu fac nimic pentru calitatea apei dumneavoastra, (ex: filtre simple cu consumabile scumpe, asa-zisul purificator eSprng cu pretul de 1000 de euro si 1 singur filtru in 3 trepte la pretul de 200 de euro), altii pentru ca nu au habar de fenomene naturale precum osmoza, altii pentru ca sunt foarte slab pregatiti sau nu au experienta verificarii apelor si a produselor de tratare.
 
Termenul de "apa moarta" este o inventie care nu are nicio explicatie logica, stiintifica sau demonstrata intr-un fel.
 
Concluzie: MIT fals! Documentati-va singuri, ganditi logic si cautati explicatii si argumente ce pot dovedi ceva concret! (de ex: produsul nostru este buun, da, foarte bun! Cata garantie îi acordati? Pai, 1 an dupa cum prevede legea! Si eu cu ce ma aleg daca dupa 1 an se strica? Cu promisiunea ca ERA un produs bun! - cunoastem astfel de comercianti de filtre de apa care si-au facut o obisnuinta din a pacali oamenii).


14) Apa purificata prin osmoza inversa este o apa chioara, lipsita in totalitate de minerale - MIT
Dupa cum am spus si mai sus, prezenta mineralelor in apa purificata rezultata din filtrarea prin osmoza inversa, poate fi demonstrata cu ajutorul aparatelor de laborator! In functie de TDS-ul apei la intrarea in membrana, totalitatea mineralelor ce mai raman in apa dupa filtrare, variaza de la o apa la alta.
Termenul de apa chioara este un termen batranesc, care, dupa parerea noastra, se referea la ciorba prost facuta, in care apa exista intr-un procent de peste 98%...
Expresia "lipsita in totalitate de minerale" arata pregatirea sigur foarte slaba a celor ce afirma acest lucru.
Concluzie: MIT fals! Apa purificata prin osmoza inversa este oligominerala (contine o cantitate mica de minerale, sau este slab mineralizata)


15) Apa trebuie sa contina ceva... minerale - MIT
Formula chimica a apei este H₂O sau HOH - 2 atomi de hidrogen si 1 atom de oxigen.
Ca apa "trebuie sa contina ceva" si aici multi se refera la minerale este un mit care, din nou nu are nicio baza stiintifica si niciun argument in acest fel.
Pentru a nu cadea in nicio extrema, din punctul nostru de vedere apa pentru baut si gatit trebuie sa fie oligominerala. Din punct de vedere al masuratorilor, totalitatea solidelor dizolvate in apa are o valoare ideala daca se afla intre 10-50mg/l.
Cateva argumente pentru aceasta afirmatie:
1) daca testati o apa cu un astfel de TDS la orice laborator de analiza a apei, cei de la laborator vor gasi cantitati foarte mici la toate elementele. Din punct de vedere al legilor in vigoare, daca apa depaseste anumiti parametrii, nu este potabila, deci nu este buna. In mod LOGIC, daca valorile elementelor din apa nu depaseste acele praguri maxime admise, apa este potabila, deci este o apa buna. Judecand logic si sanatos, daca acele valori regasite sunt mult mai mici decat pragurile maxime adminse - atunci APA ESTE PURA, MAI BUNA, CHIAR FOARTE BUNA.
Daca intrebati personalul laboratorului ce parere au despre apa dumneavoastra, de cele mai multe ori acestia va vor spune: ESTE MAI BUNA DECAT APA PLATA! puteti sa beti fara nicio grija! este o apa foarte buna! este o apa foarte pura!
Acum intrebati-va ce vor spune despre apele care se afla la polul opus apei pure! Noi am intrebat, iar cuvintele de lauda nu exista! Am intrebat despre apele imbuteliate si am primit aceleasi raspunsuri impreuna cu o lista lunga de marci care vand apa imbuteliata de proasta calitate sau mint in legatura cu valorile de pe eticheta.
2) multi doctori cunoscuti si bine-pregatiti vorbesc despre apa oligominerala, ca fiind cea mai recomandata apa pentru consumul uman.
3) o apa prea incarcata poate produce pietre la rinichi, depuneri de calciu si magneziu in articulatii, depuneri de calciu si magneziu pe si in interiorul vaselor de sange si altele.
4) NU EXISTA nicio lege a naturii sau lege scrisa care spune clar si justificat ca apa TREBUIE sa contina minerale sau alte elemente
Concluzie: MIT fals! Este in acelasi timp o inducere in eroare a oamenilor de catre companiile de ape imbuteliate, care au interesul de a vinde apa imbuteliata la pret de benzina. Companiile de apa imbuteliata au interesul de a convinge populatia ca are nevoie de apa imbuteliata si ca apa pe care oamenii o au, oricare ar fi ea, nu este buna!
INTERESUL LOR ECONOMIC ESTE MAI MARE DECAT INTERESUL SANATATII OAMENILOR!


16) Organismul are nevoie de mineralele din apa - MIT
*Cu timpul vom completa si vom comenta la lista cu minerale din rubrica Documentatii.
Organismul are nevoie de minerale, DA! Dar organismul are nevoie de anumite minerale si de un anume tip de minerale. Cei care sunt platiti sa scrie pe forumuri pentru a servi intereselor companiilor de imbuteliere a apelor, sunt acele persoane care scriu si fac orice pentru a isi castiga banii de paine. In special minciuni ce dezinformeaza oamenii, de cele mai multe ori in defavoarea sanatatii publice.
Trecand peste acest aspect, atunci cand ne nastem, prima sursa de hrana este laptele matern de la sanul matern! Pentru ca natura ne-a facut sa crestem putin cate putin, incet si sigur! Pentru ca laptele matern este de la mama, mama fiind din punct de vedere al hranei un "organism" care prelucreaza hrana consumata de ea, cu scopul de a produce hrana pentru copilul nascut, copil care dupa nastere nu poate consuma morcovi, carne, rosii, un pahar cu lapte de vaca, etc.
Prima hrana este laptele matern, pentru ca acest lapte contine elementele de care organismul copilului are nevoie. Laptele este "produs" de mama si doar in acest fel copilul il poate consuma.
Daca APA ar fi fost atat de buna in hranirea organismului, poate ca laptele matern nu ar mai fi fost atat de important. Organismul uman nu poate consuma tot timpul un anumit tip de hrana NEPRELUCRAT.
Organismul uman se hidrateaza cu apa si se hraneste cu hrana. Consumul de fructe si legume proaspete si naturale este cel care mentine organismul sanatos si bine alimentat. Fructele si legumele contin vitaminele si mineralele de care avem nevoie iar apa ajuta in transportul substantelor nutritive la celule si eliminarea substantelor reziduale din organism.
De aceea, apa pe care o consumam trebuie sa fie doar pentru scopul de hidratare!
Mineralele de care are organismul nevoie, sunt acele minerale prelucrate de catre plante prin procesul de fotosinteza. Iar de mineralele anorganice din apa, au nevoie plantele.
Daca apa cu calciu si magneziu ar fi fost atat de buna pentru organism, nu ar mai fi aparut pietre si nisip la rinichi - care sunt formate in proportie de 70-80% Calciu, restul Magneziu si alte elemente.
Toti oamenii sunt diferiti! La fel si organismele lor! Daca cineva a facut pietre la rinichi, nu inseamna ca toata lumea trebuie sa faca pietre la rinichi. Tot in acest fel, unii oameni pot tolera apa cu un continut ridicat de minerale, iar altii pot avea probleme grave de sanatate din aceasta cauza. Intrebarea este: RISCATI?
Se spune ca este mai bine sa previi decat sa tratezi. Decat sa ajungi "la cutit" pentru pietrele de la rinichi, nu mai bine consumi apa care stii ca nu are cum sa iti provoace pietre la rinichi?
Datorita prezentei mineralelor in apa, organismul poate face mai multe tipuri de boli (vom incerca sa detaliem mai multe tot la sectiunea Documentatii).
Concluzie: MIT fals! Organismul are nevoie de mineralele prelucrate, nu de cele neprelucrate, cum sunt cele din apa! In acelasi timp, organismul poate sa fie sau sa nu fie afectat de mineralele din apa, singura intrebare ramane cea asupra rentabilitatii riscului! Cum au trait oamenii pana acum cu mineralele din apa? Un raspuns ar fi SELECTIA NATURALA (cine nu rezista, se imbolnavea), un alt raspuns ar fi ADAPTAREA ORGANISMULUI si un alt raspuns ar fi DEPINDE DE ZONA IN CARE AU TRAIT SI DEPINDE DE CALITATEA APEI PE CARE AU CONSUMAT-O!
 
 
17) Apa slab mineralizata nu este sanatoasa pentru organism - MIT
Una dintre afirmatiile gresite pentru care am pregatit de mult timp argumente simple si logice!
In primul rand sa dam cateva exemple de ape slab mineralizate:
a) apa purificata prin osmoza inversa - 3-50 mg/l (mineralizare totata, TDS sau reziduu sec la 180 grade C)
b) apa imbuteliata Bilb** - 25-40 mg/l (mineralizare totata, TDS sau reziduu sec la 180 grade C)
c) apa imbuteliata Bucov*** - 30-77 mg/l (mineralizare totata, TDS sau reziduu sec la 180 grade C)
d) apa imbuteliata DeVi* - 20-50 mg/l (mineralizare totata, TDS sau reziduu sec la 180 grade C)
c) apa din anumite izvoare de acum sute de ani cand nu exista poluarea de acum ( izvoare care sunt in zone cu straturi mici sau putine de minerale in sol)
Cati oameni din Romania consuma apa plata de la acesti producatori? Foarte multi! Ei bine, eu nu am auzit si cred ca nici altii nu au auzit de oameni care sa se vaite de probleme de sanatate din cauza faptului ca ar consuma aceste marci de apa plata! Ba din contra! Am auzit de multe persoane care se plang de celelalte marci de apa imbuteliata, marci cu multa reclama peste tot si cu un mare renume. De ce se plang unii oameni de calitatea marcilor de apa cu un grad de mineralizare ridicat si nu se plang si acei oameni care consuma ape cu un grad de mineralizare scazut? LOGIC! Pentru ca apele incarcate cad mai greu la stomac si afecteaza organismul in loc sa il curete! Bineinteles, depinde de organism. Tocmai de aceea nu toti se plang de apele cu un reziduu sec de peste 100 mg/l.
Aceste ape plate, cu un reziduu sec mic sunt foarte asemanatoare cu apa purificata, avand un continut echilibrat de minerale, avand un gust de apa curata si fara sa miroasa in timp!
Concluzie: MIT fals! Nu va lasati influentati de afirmatiile mincinoase ale celor care au interes mare pentru buzunarul dumneavoastra (ne referim la marile companii de ape imbuteliate)!
APA OLIGOMINERALA (CONTINUT SCAZUT DE MINERALE) ESTE SANATOASA PENTRU DUMNEAVOASTRA!

 
18) Consumul de apa cu un continut scazut de minerale, nu este sanatos - MIT
Consumul de apa cu un continut scazut de minerale, nu este sanatos - MIT
Cine face aceasta afirmatie argumenteaza ce spune? De obicei nu... noi nu am gasit o explicatie la multe din aceste mituri... poate doar unele vagi.
Pana acum nu s-a auzit de vreo lege scrisa sau nescrisa prin care apa trebuie sa contina minerale.
Legea naturii este aceasta: apa de ploaie este foarte pura si nu contine minerale. Apa acumulata contine minerale pentru ca la un moment dat a ajuns sa treaca prin straturi de roci si prin filtrarea naturala s-a mineralizat sau prin acumularea pe sol diverse minerale s-au dizolvat in apa.
Totodata mineralele prezente in apa sunt anorganice si nu folosesc prea mult organismului!
In schimb, consumul de fructe si legume este sanatos!
Concluzie: MIT fals! consumul de apa cu un continut scazut de minerale nu are nicio legatura cu sanatatea!


19) Apa slab mineralizata sau purificata nu satura setea - MIT si prostie
Apa purificata se bea fara nicio problema. Daca erau probleme in acest sens, cu siguranta nu erau doar zvonuri iar clientii s-ar fi plans ca trebuie sa mearga prea des la baie...
Totusi cine inventeaza toate miturile astea absurde?
Pai, cei care in timpul vietii se plictisesc foarte rau si cred ca pot avea pareri diferite, total diferite fata de majoritatea oamenilor care isi vad de viata lor, persoanele care vand altfel de filtre sau persoane care au altfel de convingeri (convingerile fiind proprii).
Ei bine, ABSOLUT NICIUN CLIENT NU A RAPORTAT VREODATA FAPTUL CA NU SE SATURA CU APA PURIFICATA!
Eu consum apa purificata de ani de zile si ma simt fantastic stiind ca beau o apa atat de curata si ma respect pentru investitia facuta pentru starea mea de bine!
Cu alte cuvinte CONSUMATI CU INCREDERE APA PURIFICATA cu ajutorul purificatoarelor de apa de la AquaLight!
Concluzie: MIT fals! nu credeti pana nu testati!


19) Apa are memorie - MIT
Într-adevăr, anumite studii efectuate pe structura apei arată faptul că apa are capacitatea de a memora anumite energii. Acestea pot fi pozitive sau negative, energii ce definesc traseul pe care l-a avut apa în trecut sau pot fi energii înregistrate în zonele pe care apa le-a străbătut (apa unui râu se energizeaza pozitiv de la soare, în timp ce în conducte şi staţii de tratare apa capătă o energie negativă). De asemenea, se mai poate încărca cu energie negativă de la muzica rock sau de la certurile oamenilor în timp ce energia pozitivă o poate "atrage" din muzica bisericească sau cuvintele frumoase.
 
Concluzia: MIT adevărat! Multe studii au demonstrat faptul că apa are memorie!


20) Datorita memoriei, apa purificata tinde sa revina la forma initiala si absoarbe mineralele din organism - MIT
Daca apa memoreaza energii care definesc diferite stari si procese pe care apa le-a avut, de ce ar tinde apa sa revina la una din starile anterioare? Cum ar face acest lucru si la ce stare ar tinde sa revina? Starea naturala sau starea imediat anterioara prezentului proces la care a fost supusa? Cine poate defini starea initiala a apei? Multe intrebari, putine raspunsuri!
Dupa parerea nostra, starea initiala a apei este aceea de HOH, 2 atomi de hidrogen, 1 atom de oxigen.
Chiar daca apa ar putea cumva sa doreasca revenirea la o stare initiala, ce anume demonstreaza faptul ca ar dori inapoi mineralele pe care le-a avut? Cum sa scoata din organism aceleasi minerale si mai ales cum sa scoata din organism mineralele cand acestea au fost deja folosite pentru hranirea celulelor sau producerea de tesuturi noi? Si totusi... cum sa scoata din noi mineralele pe care noi ni le-am luat din fructe si legume??? Intelegem ca oamenii acestia care au inventat acest mit au avut o imaginatie cu mult... pe alta carare dar totusi... pe cei mai multi dintre noi cei sanatosi, nu ne-a afectat psihic aceasta memorie a apei "care ne suge de minerale" pentru ca le doreste inapoi...
Dintii si oasele nu sunt distruse in 7-10 ani de pamantul in care a fost ingropata o fiinta, dapai sa fie dizolvate in 5 minute - 3 ore de apa!
Un alt argument de care ne tinem si pe care ne bazam (pentru ca a fost dat de o institutie mare cu multi cercetatori) este cel dat de NASA, care a spus ca demineralizarea organismului de catre apa rezultata din osmoza inversa nu a fost considerat un factor de risc pentru sanatatea astronautilor, pentru ca nu s-au constatat efecte adverse ale consumului de apa purificata. - revenim cu declaratia exacta.
Concluzie: MIT fals! Oamenii care au inventat acest mit, probabil ca au fost fascinati de pernele MEMORY. Apa are roluri esentiale in organism: acela de a hidrata si de a transporta!
 
 
21) Apa purificată prin procedeul osmozei inverse este apă distilată - MIT
În primul rând dorim să subliniem faptul că procedeele de distilare şi de osmoză inversă aplicate pentru îndepărtarea unor substanţe din apă NU sunt termeni sinonimi, prin urmare nu putem pune semnul "=" între aceste două procese.

Vom defini cele două procese mai jos în scopul înţelegerii corecte şi diferenţierii lor juste.
În procesul de osmoză inversăapa, sub presiune, este forţată să treacă printr-o membrană semipermeabilă. Porii membranei sunt suficient de mari (0,0001 microni) cât să permită doar trecerea moleculelor de apă, nu şi a altor molecule de dimensiuni mai mari (solide dizolvate, metale grele, virusuri, bacterii, etc). Astfel se obţine apa purificată (prin osmoză inversă).
Distilarea presupune fierberea apei şi colectarea vaporilor (aburului) prin condensarea acestora în instalaţii de răcire. Aducerea în stare lichidă a aburului condensat produce apa distilată.
 
Din definiţiile de mai sus distingem diferenţele:
- apa obţinută prin osmoză inversă este purificată la temperatura apei de intrare (molecular), în timp ce apa distilată se obţine printr-un proces termic, chimic (structural);
- datorită procesului termic la care este supusă, apa distilată este destructurată, însă apa obţinută prin osmoză inversă este una corectă din punct de vedere celular şi biologic;
- apa trecută prin osmoză inversă este curaţată de toţi contaminanţii nedoriţi (99,99%) pe când apa distilată este adusa in starea de agregare gazoasa care contine molecula de apa pentru a se separa de restul solidelor si substantelor dizolvate in apa, apoi este racita pentru a fi readusa in starea de agregare lichida, continand acum doar apa (HOH);
- apa purificată prin osmoză inversă este obţinută tot aşa cum se întâmplă la nivelul celulelor noastre respectiv la nivelul aquaporinelor membranare.
 
Concluzia: MIT fals! Din toate cele prezentate mai sus rezultă faptul că distilarea şi osmoza inversă sunt 2 procedee diferite de eliminare a impurităţilor din apă, cu menţiunea că apa purificată prin osmoză inversă este ideală pentru gătit, băut, prepararea ceaiului şi a cafelei, etc.
 
 
22) pH-ul apei purificate prin osmoza inversa este acid - MIT
Un alt mit creat pentru a strica adevarul despre apa purificata, este acela ca purificarea apei prin osmoza inversa si eliminarea din apa a unei cantitati de minerale, face ca apa rezultata sa fie acida. Daca minciuna cu mineralele nu a functionat la toti, poate functioneaza cea cu ph-ul acid.
Se stie ca un ph acid nu este bun pentru sanatate si favorizeaza dezvoltarea bolilor in organism. Printre aceste boli care se dezvolta in special din cauza aciditatii din organism se afla "putin" cunoscutul cancer si tumorile.
Stau si ma gandesc uneori... chiar atat de rea este lumea incat sa afirme ca apa curata si sanatoasa NU este buna? Pana unde pot unii sa minta iar altii sa fie manipulati pentru a duce mai departe o minciuna? Am tras de mult concluzia ca nu exista limite.
Ph-ul apei difera foarte mult in functie de substantele dizolvate in apa, dar si de gradul de ionizare. Astfel, unele substante si solide pot face din start ca apa sa fie acida (ph sub 6,5), iar altele intr-un anumit echilibru fac apa sa fie neutra (ph 7-7,5) sau alcalina (ph peste 7,5).
O apa cu un ph sub 6,5 nu ar fi recomandata pentru consumul zilnic, ideal fiind sa consumam apa cu ph apropiat de cel al sangelui (7,4), iar apa cu ph alcalin este bine si sanatos sa consumam doar daca ph-ul nu depaseste 10,5. De precizat ca ph-ul se situeaza intre 0-14.
Dar oare numai apa putem consuma cu ph acid?
Ei bine, iata alte lichide acide pe care le consumam fara sa stim ca sunt acide si ca in timp ne pot face rau:
1) COLA (ph 2,6 !!!)
2) VIN (ph 3-4 !!!)
3) BERE (ph 4,3-4,6)
4) alte bauturi alcoolice
 
Totusi, cum ramane cu apa purificata? Cat de acida devine? Cate lucruri nu stiu cei care nu folosesc aparate de masura pentru parametrii apei?
De exemplu, apa din reteaua Bucurestiului are un ph situat intre 6,5 si 9! In functie de ora la care se masoara si in functie de zona, ph-ul este diferit. Pentru ca intre ora 22-5 apa sta in tevi fiind folosita foarte putin, apa are un anumit ph, iar de la ora 5 pana la ora 8-9 cand este folosita intens, apa are alt ph. La fel se intampla si in restul zilei.
Folosind un ph-metru bun cu compensare termica masuram apa ce intra in purificator si apa purificata ce iese din purificatorul de apa. Constatam ca ph-ul RAMANE ACELASI ca cel de la intrare sau scade cu 0,10-0,5.
In concluzie, daca apa intra in purificator cu 6,5 si iese tot cu 6,5 nu este vina osmozei inverse ca apa este slab acida, pentru ca initial apa a avut ph slab acid.
Daca apa intra in purificator cu ph 8,5 si iese cu 8,5 sau 8 care mai este problema?
In orice caz, ca ph-ul scade cu 0,10 pana la 0,50 oricine doreste o siguranta pentru ph-ul bazic sau alcalin, poate monta un filtru alcalin dupa osmoza inversa si astfel lucrurile sunt mai sigure pentru oricine se indoieste de asta.
Concluzie: MIT fals! Cateva aparate bune de testare a apei sunt binevenite in orice casa si mai ales in mana tuturor necunoscatorilor dornici sa isi dea cu parerea!
PH-ul APEI PURIFICATE PRIN OSMOZA INVERSA VARIAZA IN FUNCTIE DE PH-ul APEI LA INTRAREA IN OSMOZA INVERSA!


23) Osmoza inversa nu se pune pe apa din reteaua orasului - MIT
Se crede ca apa din reteaua oraselor este o apa bine tratata si nu are nevoie de o purificare la nivel molecular. Poate ca in alte tari situatia apei din reteaua publica este alta, insa in Romania, situatia nu este tocmai roz. Sistemele de tratare a apei sunt bune, dar nu sunt cele mai performante, iar reteaua de distributie este foarte veche. Analizele efectuate de compania de distributie a apei ies intotdeauna foarte bune, insa analizele sunt incomplete. Legea apei contine foarte multe elemente ce pot fi prezente in apa in anumite cantitati, iar in analizele de apa regasim doar un sfert din aceste elemente. Elementele considerate cele mai importante in apa din reteaua publica sunt cele din categoria microbiologiei, dar acestea nu sunt singurele foarte importante.
Foarte importante sunt substantele chimice care ajung in apa datorita tratarii, dar si metalele grele si sedimentele. Cu totii stim ca atunci cand apa se opreste pentru reparatii, este de preferat ca unul din vecini sa deschida primul robinetul! Toata acea rugina care vine de pe teava cand a fost oprita apa, este oricum prezenta in teava si atunci cand apa nu este oprita, doar ca vine in cantitati mai mici. Cand este oprita apa, rugina de pe tevi se usuca si incepe sa cada in interiorul tevilor, iar cand apa este reintrodusa in retea, presiunea curata de fiecare data tevile si toata rugina ajunge la robinetul nostru.
Rugina se poate rezolva cu un simplu filtru de polipropilena (exemplu in poza de mai jos - filtrul s-a murdarit de-a lungul a 6 luni de utilizare pe apa de la bucatarie), insa ce facem cu metalele grele si cu particulele foarte mici ce se dizolva in apa? Ce facem cu microrganismele care in ciuda clorului prezent la statia de tratare, tot se pot dezvolta in anumite portiuni din tevi, cu clorul care este cancerigen si cu cianura permisa in tratarea apei. Toate acestea se aduna si intr-un sistem de baza cu 3 filtre nu raman exilate foarte mult timp.
   
De aceea, purificatoarele de apa cu osmoza inversa si in cazul acesta solutia cea mai la indemana pentru purificarea apei si utilizarea ei pentru baut si gatit sunt aceste sisteme. Si pentru a va convinge si mai mult, mai prezentam o dovada:
Membranele de osmoza inversa folosite 3 ani pentru a purifica
apa de retea din Bucuresti la un restaurant care tine la sanatatea clientilor:

Concluzie: MIT fals! Purificatoarele de apa cu osmoza inversa au un rol si un loc foarte bine stabilit in bucatariile moderne, mai ales in apartamente! Astfel nu va trebui sa fim nevoiti sa caram baxurile de apa cu liftul sau pe scari. In viitor, tindem sa credem ca fiecare locuinta va avea propriul purificator de apa - o sursa sigura de apa proaspata si pura 24/24.

 
24) Apa purificată prin osmoză inversă nu este recomandată pentru espressoare - MIT
De ce nu ar fi apa purificată potrivită pentru espressoare? 
Specialiştii în domeniu recomandă ca apa folosită la espressoare să aibă un conţinut de minerale cât mai redus pentru a vă bucura de un gust optim al cafelei şi, în acelaşi timp, pentru protejarea aparatului  împotriva depunerilor de calcar.
Prin folosirea apei purificate prin osmoză inversă vă puteţi bucura de condiţiile ideale pentru cafeaua espresso, oferind o protecţie fiabilă espressorului dumneavoastra. 

Concluzia: MIT fals! Apa purificată reprezintă cea mai potrivită alegere pentru espressoare datorită conţinutului mic de elemente ce se pot depune în aparat sau pot altera gustul cafelei.
 
 
 
25) Cum au trait bunicii nostrii cu apa de fantana si au acum 100 de ani?
Am auzit aceasta fraza de zeci de ori, insa de cele mai multe ori am auzit-o de la persoane tinere. Persoanele in varsta pe care le-am intalnit nu ne-au intrebat spus clar: eu cum am trait pana acuma cu apa asta si am 80-100 de ani? (poate stiu mosii ce stiu).
Persoanele in varsta pe care le-am intalnit, isi doreau purificatorul de apa prezentat (poate dornici de o sanatate mai buna), insa din cauza banilor, preferau sa inghita in sec la gandul ca o pensie ar trebui sa se duca intr-o investitie. Ce e drept, cand lunar depinzi de un numar de medicamente si abia tii cheltuielile de intretinere, purificatorul de apa pare un lux foarte greu de permis.
Cu timpul cei tineri devin mai intelepti si mai atenti la sanatate, insa timpul isi spune cuvantul prin urmele lasate in sanatate. Zi de zi atacuri asupra sanatatii slabesc frontul de aparare al corpului nostru si batranetea vine de mana cu mici dureri si suferinte. Daca psihic suntem puternici si putem suporta gandul ca ne-am ramolit... poate ca psihic cei dragi noua cu greu accepta gandul ca ne vom desparti de ei, ii vom lasa singuri sau vom fi o povara...
Nu contestam faptul ca exista persoane care toata viata lor au consumat apa din fantana, cu mult calcar, cu cantitati mari de nitrati si nitriti, poate si microorganisme.
 
Dar contestam faptul ca toti suntem la fel de rezistenti!
 
Si tot aici dorim sa precizam faptul ca "80% din boli, le bem!" - Louis Pasteur (1822-1895)
 
Bolile reprezinta o nesiguranta pentru sanatate, un risc pe care putem alege sa ni-l asumam, sau (sa) NU (riscam)!
 
Reclama noastra pentru purificatoarele de apa nu spune: daca nu veti consuma de acum numai apa purificata veti avea probleme cu sanatatea!
 
Reclama noastra spune:
Va oferim cateva avantaje fata de clasicele metode prin care aveti apa pentru baut:
1) consumati o apa curata sau mai curata iar cui ii place sa stie - cea mai curata
2) eliminati riscurile imbolnavirii de orice fel prin intermediul apei
3) faceti economii mari de: bani, bani, bani, timp, spatiu
4) faceti o schimbare moderna in casa dumneavoastra (daca va plac televizoarele cu LED si telefoanele cu touchscreen, de ce nu v-ar placea si sa nu mai carati apa in bidon de la magazin in casa); (daca nu va place sa fie mizerie si praf pe covorul din sufragerie sau camera, de ce v-ar placea sa existe acea mizerie dizolvata in apa pe care o beti sau o gatiti?); (daca va place sa aveti o casa ordonata, de ce agreeati sticlele goale de apa pe care nu stiti pe unde sa le mai puneti?).
 

 
Concluzie: Va dorim sanatate si va multumim ca ati citit toate aceste mituri!
 
 
 
Copyright 2024 ©  www.filtre-apa-plata.ro  All rights Reserved. | Platforma SAL | ANPC